Cu foame de internet

N-am mai apucat să scriu, iar asta trebuie să fie foarte rău pentru un blog nou. O plecare neaşteptată într-o zonă cu zero internet. Mi-am lăsat doar soţia să-mi modereze comentariile. Că Ţelu încă n-a învăţat cum stau lucrurile. De azi o să mă străduiesc să regăsesc ritmul pierdut. Şi să-mi regăsesc cititorii pierduţi, bineînţeles  :) .

N-am citit nimic, nici live si nici online, nici macar cursul valutar online, deşi am luat cu mine două cărţi. Nici un autor român, aşa că n-are rost să spun aici titlurile pe care le-am avut în geantă, de vreme ce blogul e dedicat literaturii noastre şi de vreme ce oricum nu le-am citit. Am găsit însă comentariul lui „observator” la postarea mea anterioară şi m-a pus pe gânduri. Ce legătură ar fi între Filip Florian, Dan Lungu, Răzvan Rădulescu şi Petru Cimpoeşu? - de la întrebarea asta am pornit.

Primul, Filip Florian, e un stilist foarte bun. Al doilea, Dan Lungu, scrie (foarte bine) pentru un public mai larg, adoptând subiecte cu priză bună. Răzvan Rădulescu, după un roman excelent, şi-aici mă refer la Viaţa şi faptele lui Ilie Cazane, a venit cu un basm extrem de bine scris, dar intră, evident, în altă categorie decât cei doi mai sus pomeniţi. Iar Cimpoeşu… poate prin Simion Liftnicul ar fi în aceeaşi zonă cu Dan Lungu. Oarecum.

Ce vreau să zic (şi nu e nimic de acuzat în asta): apreciem cu toţii literatura bună, dar ne place personal un anume tip de literatură. Suntem afini cu un anumit tip de scriitură, de poveste, chiar dacă nu prea recunoaştem asta. În ce-i priveşte însă pe ai noştri, sunt probabil prea puţini buni ca să ne permitem să avem gusturi. Nu poate să ne placă numai o anumită abordare literară, pentru că nu avem o mulţime de scriitori care să o dezvolte.

Aşa că ne place fantasy-ul lui Rădulescu lângă romanul istoric al lui Florian, ne place povestea şuie de tranziţie a lui Cimpoeşu lângă sociologia aplicată foarte bine în literatură a lui Dan Lungu. Nu pentru că suntem fani ai acestor tipuri de literatură la un loc, ci pentru că doar aceşti scriitori, plus câţiva alţii, ne oferă ceva citibil.

Nu prea ştiu dacă s-a înţeles ce-am vrut să spun. Prefer însă o semifilosofie incoerentă unei alte pagini albe pe ziua de azi. De mâine promit să mă gândesc mai mult înainte de-a posta ceva  :) . Acum însă poate o să fiu scuzat: abia am ajuns acasă după o călătorie de-o noapte cu trenul.

Traduceri, traduceri…

Oare să mă întreb (uşor retoric, uşor ipocrit) dacă… v-aţi întrebat de ce-am lipsit atât? Asta ar însemna să-mi asum deja ideea că lipsa mea de pe blog v-ar fi preocupat. Încă n-am ajuns însă atât de sigur de mine. Sper să nici nu ajung prea curând. Dator totuşi cu un strop de explicaţie: nişte chestiuni profesionale inutil şi plictisitor de povestit m-au ţinut departe de blog.

Revin acum cu o primă promisiune: cea a traducerilor din literatura română contemporană. Am avut vreme, printre picături, să-mi completez lista, aşa că mai jos voi afişa un clasament (cu imperfecţiuni, bănuiesc, pentru că e posibil ca unele cărţi să mai fi cules între timp traduceri/contracte de traducere).

Nu fac nici o descoperire aici, ci doar o sistematizare. Altfel, umblând pe diverse site-uri de edituri & instituţii culturale, puteţi număra şi voi, fără probleme, cărţile traduse sau în curs de traducere. Sigur însă că (e şi cazul lui Mircea Cărtărescu, de exemplu) sunt situaţii în care nici măcar pe site-urile oficiale nu sunt trecute toate traducerile, aşa că a mai trebuit să-mi pun, în unele locuri, memoria la contribuţie.

Câteva menţiuni: nu îi trec aici pe scriitorii care, români fiind, trăiesc ori s-au remarcat şi în alte spaţii culturale (Norman Manea, Dumitru Ţepeneag, Andrei Codrescu, Cătălin Dorian Florescu ş.a.). Unii dintre ei au scris şi în română, şi în limba ţării în care locuiesc, traducerile s-au făcut şi din alte limbi decât româna, aşa că risc un pic de haos. Poate altă dată. O să mă refer deci doar la cei pe care-i întâlnim mai des pe la noi, carevasăzică. Apoi, pentru că sunt scriitori care au mai multe cărţi traduse sau în traducere, trebuie să spun că am făcut topul după carte, nu după autor. În fine, mai adaug şi faptul că m-am oprit numai la cărţile care beneficiază de minimum două traduceri. Sunt încă multe altele care au câte o traducere.

Cristi Mitrea ar fi matratat-o pe Mantea

Un subiect fierbinte al acestei zile se refera la faptul ca Cristi Mitrea, iubitul sau doar tatal copilului Andreei Mantea, ar fi avut nerusinarea sa o loveasca pe aceasta, desi este gravida in luna a cincia.

Desi prietenele Andreei sustin ca aceasta li s-a confesat si ar fi marturisit ca ar fi trait clipe de cosmar alaturi de Mitrea, prietenii lui sustin ca asa ceva nu s-ar fi intamplat si ca el nu doreste sa iasa sa dea declaratii pe acest subiect pentru ca lumea mondena nu face parte din prioritatile sale.

Acum intrebarea este daca cei doi vor mai locui impreuna asa cum se vehicula la inceputul aflarii vestii ca Andreea este insarcinata sau Cristi va fi nevoit sa gaseasca un apartament in regim hotelier Bucuresti?

jocuri cu masini

Este momentul sa ne relaxam putin si eu m-am decis sa caut cateva jocuri cu masini, dar asta si pentru ca imi place viteza si adrenalina si pe cuvant ca pe sosele nu ma dau. Pentru a ma bucura de avantajele unei masini puternice am participat la mai multe cursuri la care va spun sincer ca mi-a placut teribil de tare.

Imi place sa cred despre mine ca sunt un om responsabil, asa ca niciodata pe soselele tarii nu am accelerat mai mult decat era cazul.

 Prefer sa tin in frau aceasta pasiune pentru viteza. Imi place sa exersez mereu avand laindemana jocuri cu masini cu grafica 3D care iti dau sensazii cu adevarat combarabile cu realitatea. JOcurile online sunt potrivite pentru oricine isi doreste sa se relaxeze putin si sa scape de stressul cotidian atunci cand se intorc in caminul cald de acasa.


Hello world!

Dacă toată lumea din blogosferă se doreşte a fi A-lister eu sunt singurul care doresc să devin Zero-lister.

Sunt unul din puţinii bloggeri care fac bani din blog şi asta datorită faptului că scriu doar la serviciu, acasă prefer să petrec timpul liber cu familia. Nu mă uit la TV decât la două emisiuni: Ora de bussiness şi Ora de ştiri. La restul emisiunilor nu mă prinde primul calup de publicitate.

Toată lumea spune că e bine să spui cine eşti şi ce faci tu în viaţa ta. Aşa că mă confesez şi eu aici: de curând am schimbat prefixul, sunt căsătorit, am un copil, locuiesc în Bucureşti, sunt născut în Bucureşti, angajat full time.

Motto-ul meu preferat: “Munca este cel mai mare duşman al poporului român“

Carmen Bruma arata excelent dupa trei luni de la nastere


Desi au trecut doar trei luni de cand vedeta a dat nastere in mod natural unui baietel perfect sanatos, Camen Bruma arata excelent si este intr-o forma de invidiat, iar asta o dovedeste o poza postata pe contul sau de socializare si in care apare in costum de baie.

Sunt curioasa daca a apelat la cateva sedinte de epialre definitiva pentru ca si pielea ei arata excelent si asta nu se poate obitine decat prin epilare definitiva.

Ea a dezvaluit si niste trucuri pe care orice femeie poate sa le urmeze imediat dupa ce naste. Carmen Bruma a scris pe contul sau de socializare ca la sase zile dupa ce l-a nascut pe micut a inceput sa isi reia antrenamentele. Nu la sala dar in parc incet incet.

Unlimited

Te-am văzut si astăzi în reflexia din geamul autobuzului. Am încercat să te ignor, să mă uit prin tine, dar tu îmi zâmbeai si încercai să mă îmbrătisezi. Purtai încă rochita aia rosie, cu buline, pe care am urât-o atât de tare, aveai părul prins cu fundite rosii.Toată treaba asta a fost mâna mamei, mereu atentă la detalii, o perfectionistă greu de înteles.

De multe ori mă întreb de ce mi te strecori prin minte în cele mai nepotrivite momente. Te regăsesc împrăstiată în fiecare urmă de culoare si te aud în fiecare râset de copil. As vrea să te uit uneori, iar alteori îmi lipsesti al naibii de tare.

Te-ai uitat la mine tot drumul, te-am surprins scotându-mi limba de câteva ori.Da stiu…era mai amuzant pe-atunci, până si ei erau mai amuzanti. Nu se certau, nu aruncau cuvinte grele si nici privirile lor nu erau reci, nu făceau decât să te alinte si să te alerge prin nisip. Acum? Nu au curajul nici să îsi vorbească, iar ochii lor s-au uitat de ani. Nu mă mai alintă, iar de alergat mă aleargă doar între două străzi, două suflete, două inimi, două mentalităti, însă nu i-as mai vrea un întreg. Probabil nici n-au fost vreodată un întreg, doar tu le-ai creat iluzia asta, păcat că acum nu mai stiu trucuri magice.

Nici când am coborât nu ai vrut să mă lasi în pace, te-ai agătat de mâna mea si ai început să cânti. Se uita lumea la noi! Nu mă întelege gresit, nu îmi e rusine cu tine, dar as vrea să ne întâlnim din întâmplare, eventual în amintiri neînsemnate. Timpul tău a trecut, ori ti-a fost luat, nu mai stiu sigur. Cert e că nu mai existi de mult, te-a luat cu el în valiză când a decis să înceapă o nouă viată si să calce în picioare tot ce era mai de pret pentru mine. Trăiesti doar în mintea lui, care încă îmi reneagă vârsta. L-am văzut făcând cumpărături de multe ori, de fiecare dată se gândeste la tine, la prostioare roz cu slipici,la balerine în cutiute,la gentute cu paiete colorate. Mă uită de multe ori si-mi vorbeste ca si când te-ar vedea pe tine, uneori îmi zice “fetita mea” si mă întreabă dacă mai îmi place ciocolata. Cred că e singurul lucru care ne-a rămas în comun. Asta, si pasiunea pentru desen.

Te-am bruscat putin când te-am tras în fata magazinului si regret încă. Eram enervată de prezenta ta, de vocea ta pitigăiată, si-apoi tu nu stii să cânti. Vroiam doar să vezi ce văd si eu.

Tu, o piticanie blondină,în rochită rosie, cu sandale si ciorăpei, cu un zâmbet larg si-un iepure ciufulit în mână.Eu…nu mai am acelasi păr, acelasi zâmbet, rosul nu-mi mai place de ceva vreme, iar o carte ne-a înlocuit iepurele.

Mă tineai de mână si te uitai mirată la mine, de parcă nu mai stiai cine sunt, iar când ti-am spus că mă grăbesc si că trebuie să pleci ai început să plângi. Mi-ai amintit de seara aia blestemată în care îl implorai să rămână cu tine. Te-ai prins de gâtul lui si ai început să tipi, l-ai determinat să mi te ia si de atunci am rămas asa. L-am asteptat câtiva ani,credeam că vei veni cu el si asa a fost, dar eu crescusem, nu mai aveam nevoie de tine.

Ți-am repetat că trebuie să pleci când mi-ai dat drumul la mână si te-ai pierdut prin vântul diminetii.Eram singură, cu privirile unor curiosi atintite asupra mea, în frigul ăsta de octombrie. Dacă as avea puterea să o fac, te-as urî acum.