jocuri cu masini

Este momentul sa ne relaxam putin si eu m-am decis sa caut cateva jocuri cu masini, dar asta si pentru ca imi place viteza si adrenalina si pe cuvant ca pe sosele nu ma dau. Pentru a ma bucura de avantajele unei masini puternice am participat la mai multe cursuri la care va spun sincer ca mi-a placut teribil de tare.

Imi place sa cred despre mine ca sunt un om responsabil, asa ca niciodata pe soselele tarii nu am accelerat mai mult decat era cazul.

 Prefer sa tin in frau aceasta pasiune pentru viteza. Imi place sa exersez mereu avand laindemana jocuri cu masini cu grafica 3D care iti dau sensazii cu adevarat combarabile cu realitatea. JOcurile online sunt potrivite pentru oricine isi doreste sa se relaxeze putin si sa scape de stressul cotidian atunci cand se intorc in caminul cald de acasa.


Hello world!

Dacă toată lumea din blogosferă se doreşte a fi A-lister eu sunt singurul care doresc să devin Zero-lister.

Sunt unul din puţinii bloggeri care fac bani din blog şi asta datorită faptului că scriu doar la serviciu, acasă prefer să petrec timpul liber cu familia. Nu mă uit la TV decât la două emisiuni: Ora de bussiness şi Ora de ştiri. La restul emisiunilor nu mă prinde primul calup de publicitate.

Toată lumea spune că e bine să spui cine eşti şi ce faci tu în viaţa ta. Aşa că mă confesez şi eu aici: de curând am schimbat prefixul, sunt căsătorit, am un copil, locuiesc în Bucureşti, sunt născut în Bucureşti, angajat full time.

Motto-ul meu preferat: “Munca este cel mai mare duşman al poporului român“

Carmen Bruma arata excelent dupa trei luni de la nastere


Desi au trecut doar trei luni de cand vedeta a dat nastere in mod natural unui baietel perfect sanatos, Camen Bruma arata excelent si este intr-o forma de invidiat, iar asta o dovedeste o poza postata pe contul sau de socializare si in care apare in costum de baie.

Sunt curioasa daca a apelat la cateva sedinte de epialre definitiva pentru ca si pielea ei arata excelent si asta nu se poate obitine decat prin epilare definitiva.

Ea a dezvaluit si niste trucuri pe care orice femeie poate sa le urmeze imediat dupa ce naste. Carmen Bruma a scris pe contul sau de socializare ca la sase zile dupa ce l-a nascut pe micut a inceput sa isi reia antrenamentele. Nu la sala dar in parc incet incet.

Unlimited

Te-am văzut si astăzi în reflexia din geamul autobuzului. Am încercat să te ignor, să mă uit prin tine, dar tu îmi zâmbeai si încercai să mă îmbrătisezi. Purtai încă rochita aia rosie, cu buline, pe care am urât-o atât de tare, aveai părul prins cu fundite rosii.Toată treaba asta a fost mâna mamei, mereu atentă la detalii, o perfectionistă greu de înteles.

De multe ori mă întreb de ce mi te strecori prin minte în cele mai nepotrivite momente. Te regăsesc împrăstiată în fiecare urmă de culoare si te aud în fiecare râset de copil. As vrea să te uit uneori, iar alteori îmi lipsesti al naibii de tare.

Te-ai uitat la mine tot drumul, te-am surprins scotându-mi limba de câteva ori.Da stiu…era mai amuzant pe-atunci, până si ei erau mai amuzanti. Nu se certau, nu aruncau cuvinte grele si nici privirile lor nu erau reci, nu făceau decât să te alinte si să te alerge prin nisip. Acum? Nu au curajul nici să îsi vorbească, iar ochii lor s-au uitat de ani. Nu mă mai alintă, iar de alergat mă aleargă doar între două străzi, două suflete, două inimi, două mentalităti, însă nu i-as mai vrea un întreg. Probabil nici n-au fost vreodată un întreg, doar tu le-ai creat iluzia asta, păcat că acum nu mai stiu trucuri magice.

Nici când am coborât nu ai vrut să mă lasi în pace, te-ai agătat de mâna mea si ai început să cânti. Se uita lumea la noi! Nu mă întelege gresit, nu îmi e rusine cu tine, dar as vrea să ne întâlnim din întâmplare, eventual în amintiri neînsemnate. Timpul tău a trecut, ori ti-a fost luat, nu mai stiu sigur. Cert e că nu mai existi de mult, te-a luat cu el în valiză când a decis să înceapă o nouă viată si să calce în picioare tot ce era mai de pret pentru mine. Trăiesti doar în mintea lui, care încă îmi reneagă vârsta. L-am văzut făcând cumpărături de multe ori, de fiecare dată se gândeste la tine, la prostioare roz cu slipici,la balerine în cutiute,la gentute cu paiete colorate. Mă uită de multe ori si-mi vorbeste ca si când te-ar vedea pe tine, uneori îmi zice “fetita mea” si mă întreabă dacă mai îmi place ciocolata. Cred că e singurul lucru care ne-a rămas în comun. Asta, si pasiunea pentru desen.

Te-am bruscat putin când te-am tras în fata magazinului si regret încă. Eram enervată de prezenta ta, de vocea ta pitigăiată, si-apoi tu nu stii să cânti. Vroiam doar să vezi ce văd si eu.

Tu, o piticanie blondină,în rochită rosie, cu sandale si ciorăpei, cu un zâmbet larg si-un iepure ciufulit în mână.Eu…nu mai am acelasi păr, acelasi zâmbet, rosul nu-mi mai place de ceva vreme, iar o carte ne-a înlocuit iepurele.

Mă tineai de mână si te uitai mirată la mine, de parcă nu mai stiai cine sunt, iar când ti-am spus că mă grăbesc si că trebuie să pleci ai început să plângi. Mi-ai amintit de seara aia blestemată în care îl implorai să rămână cu tine. Te-ai prins de gâtul lui si ai început să tipi, l-ai determinat să mi te ia si de atunci am rămas asa. L-am asteptat câtiva ani,credeam că vei veni cu el si asa a fost, dar eu crescusem, nu mai aveam nevoie de tine.

Ți-am repetat că trebuie să pleci când mi-ai dat drumul la mână si te-ai pierdut prin vântul diminetii.Eram singură, cu privirile unor curiosi atintite asupra mea, în frigul ăsta de octombrie. Dacă as avea puterea să o fac, te-as urî acum.

Fine cut

De ce mă consideri un obiect uitat pe un raft prăfuit? Îti amintesti de mine uneori si decizi să îmi muti locul, ori să mă plimbi cu tine pe străzi întunecate. Încă sper că te rănesti din cauza mea, că îti provoc răni adânci sau hemoragii ce au să te arunce direct în cearceafurile sterile ale unui pat de spital. As sta cuminte pe noptiera de lângă stativul cu perfuzii, cu picioarele încrucisate si cu un zâmbet plin de satisfactie.

Când m-ai privi cu ochii tulburati de o pânză translucidă de lacrimi, sedat, inert, atunci vei simti atingerea dulce, rece a cutitului plimbându-se apatic de-a lungul gâtului tău. În lumina oarbă a unui neon ai să-mi cunosti prin fiecare gest dragostea, în timp ce îti simti pielea cedând sub apăsarea crescândă a lamei. Cu primele dâre de sânge se vor scurge si amintirile tale, cu ea, cu ele, cu fiecare domnisoară care ti-a trecut grăbită prin asternuturi. Îti vei întâlni sfârsitul ce-mi poartă numele.

Astept de mult asta. Mă gândeam adesea că te sufoci atunci când mă strigi, că lipsa mea te va determina să îti iei viata ca un las ce esti, ori că îti vei zbura creierii într-un hambar dărăpănat cu arma lu’ taică-tău, în mijlocul unei seri de iulie. Nu credeam că sângele tău ar putea să-mi păteze mâinile, doar stii cât urăsc să îmi stric manichiura, si totusi acel pat mi-ar inspira crima perfectă.

Te-as urmări respirând haotic, gemând tacit, fie de durere, fie de teama unui sfârsit banal; ucis de asa zisa “dragoste adevarată”. Nu stii tu că această dragoste a fost si va rămâne singura capabilă să îti ia viata si în acelasi timp să îti lase demnitatea neatinsă? Te-as lăsa într-o baltă de sânge agonizând si mi-as aprinde o tigară. Nu fumez, dar ce mai contează? As pleca apoi, la fel de indiferentă, păsind apăsat pe holurile spitalului cu mâinile în buzunare.

Cu fiecare nenorocit de “ce faci : ) ?” aruncat în momente atât de nepotrivite, mă gândesc la asta si mereu în loc de “bine” as vrea să îti spun adevărul nud.

“Ah uite…încerc să te omor. Ultima oară parcă îti tăiasem gâtul. Grozavă senzatie! Nu mi-au tremurat mâinile ca atunci când ti-am pus pistolul la tâmplă, si nu am avut nici retineri ca atunci când am vrut să te împing în fata masinii. Măcar mureai cu stil, nu înteleg de ce ai refuzat. Tu ce faci? : ) ”

Chiar si asa cine sunt eu să îti iau viata? Cine sunt eu să te urăsc? Știu doar că sunt cineva să te uit. Îmi simt deja constiinta sugrumându-mi cuvinte nerostite încă. Îmi spune să mă opresc, că aberez prea mult.

Hai pleacă, mergi în drumul tău. N-a fost nimic. Uită. Eu am uitat deja. Mi-e rusine să stii. De greselile făcute în betia momentului, de sperantele propulsate fără rost la cer, sperante care nici măcar nu-mi apartineau. Toate planurie idioate pe care nu ti le auzeam mi le-ai reprosat nopti la rând. Hai uită! Totusi s-ar putea să te mai împiedici din cauza mea, defapt sper asta. Ce-ar putea fi atât de rău? Nu vei reusi să le desfaci sutienele din prima încercare că-ti vor tremura mâinile, nimic mai mult. Penibil.