Cu foame de internet

N-am mai apucat să scriu, iar asta trebuie să fie foarte rău pentru un blog nou. O plecare neaşteptată într-o zonă cu zero internet. Mi-am lăsat doar soţia să-mi modereze comentariile. Că Ţelu încă n-a învăţat cum stau lucrurile. De azi o să mă străduiesc să regăsesc ritmul pierdut. Şi să-mi regăsesc cititorii pierduţi, bineînţeles  :) .

N-am citit nimic, nici live si nici online, nici macar cursul valutar online, deşi am luat cu mine două cărţi. Nici un autor român, aşa că n-are rost să spun aici titlurile pe care le-am avut în geantă, de vreme ce blogul e dedicat literaturii noastre şi de vreme ce oricum nu le-am citit. Am găsit însă comentariul lui „observator” la postarea mea anterioară şi m-a pus pe gânduri. Ce legătură ar fi între Filip Florian, Dan Lungu, Răzvan Rădulescu şi Petru Cimpoeşu? - de la întrebarea asta am pornit.

Primul, Filip Florian, e un stilist foarte bun. Al doilea, Dan Lungu, scrie (foarte bine) pentru un public mai larg, adoptând subiecte cu priză bună. Răzvan Rădulescu, după un roman excelent, şi-aici mă refer la Viaţa şi faptele lui Ilie Cazane, a venit cu un basm extrem de bine scris, dar intră, evident, în altă categorie decât cei doi mai sus pomeniţi. Iar Cimpoeşu… poate prin Simion Liftnicul ar fi în aceeaşi zonă cu Dan Lungu. Oarecum.

Ce vreau să zic (şi nu e nimic de acuzat în asta): apreciem cu toţii literatura bună, dar ne place personal un anume tip de literatură. Suntem afini cu un anumit tip de scriitură, de poveste, chiar dacă nu prea recunoaştem asta. În ce-i priveşte însă pe ai noştri, sunt probabil prea puţini buni ca să ne permitem să avem gusturi. Nu poate să ne placă numai o anumită abordare literară, pentru că nu avem o mulţime de scriitori care să o dezvolte.

Aşa că ne place fantasy-ul lui Rădulescu lângă romanul istoric al lui Florian, ne place povestea şuie de tranziţie a lui Cimpoeşu lângă sociologia aplicată foarte bine în literatură a lui Dan Lungu. Nu pentru că suntem fani ai acestor tipuri de literatură la un loc, ci pentru că doar aceşti scriitori, plus câţiva alţii, ne oferă ceva citibil.

Nu prea ştiu dacă s-a înţeles ce-am vrut să spun. Prefer însă o semifilosofie incoerentă unei alte pagini albe pe ziua de azi. De mâine promit să mă gândesc mai mult înainte de-a posta ceva  :) . Acum însă poate o să fiu scuzat: abia am ajuns acasă după o călătorie de-o noapte cu trenul.